Treceți la conținutul principal

Desert rapid din „resturi”

 
    Da, da, cum ați citit. :P  După toate minunile de sărbători, au rămas destule „resturi” (adică nu s-au mâncat toate cele și ce-a rămas nu era de aruncat), așa că le-am depozitat frumușel și acum că s-a ivit ocazia le-am folosit. Și chiar cu artă și precizie - asta mai puțin, cu mai multă inspirație de moment :)) Ce mi-a mai rămas? Păi niște pâine cu fructe și nuci și când am făcut Dulce de Leche am descoperit și o cutie cu lapte condensat neîndulcit prin frigider și pentru că nu știam ce să fac, am turnat laptele într-o crăticioară, am pus niște zahăr muscovado dark și l-am lăsat în baie de apă la foc mic vreo 30-40 de minute, până s-a îngrolat așa, o idee, l-am lăsat să se răcească și apoi l-am amestecat cu niște cremă de brânză (eu am avut din aceea de la MegaImage, marca proprie, 365) și l-am băgat la congelator. 
   Pentru desertul ăsta, creat, după cum spuneam, la inspirația de moment, pentru Ralu (pup eu drăgălașa), care a venit pe la mine ceva mai devreme, am luat eu pâinica cu fructe și nuci (puteți lua resturi de cozonac, chec, orice prăjitură mai uscată, de preferat fără cremă și dacă nu aveți, cred că merge și cu biscuiți) și am sfărâmat jumătate de felie într-un pahar, am turnat peste o linguriță de rom, apoi vreo două linguri din amestecul de lapte condensat cu crema de brânză (pe care am scos-o de la congelator și am lăsat-o să se topescă, pentru că era cam bocnă, evident :D ), iar un strat de pâine, rom, cremă, până s-a umplut paharul, iar la sfârșit am pus o mână de fructe de pădure (aveam tot în congelator o pungă cu mix de fructe de pădure, tot așa am scos-o din congelator și am pus-o în apă călduță să se dezghețe, dacă aveți timp, lăsați să se decongeleze la temperatura camerei, într-o strecurătoare, să nu pierdeți sucul de la fructe) peste care am pus niște zahăr muscovado dark (merge și normal, deși eu recomand zahărul brun sau niște zahăr vanilat). Am băgat la frigider vreo 40 de minute, dar ca să se amestece bine aromele, părerea mea e că ar trebui măcar vreo oră cel puțin să lăsați desertul ăsta la rece. E bun, e rapid, dacă nu aveți cremă de brânză puteți face și o frișcă, o cremă de vanilie, puteți inventa și alte combinații. Eu asta am avut, asta am făcut, asta v-am spus. :)
Poftă bună!




Și un last edit rapid, zice Ralu că e un desert „îmbătător” la propriu :)) Asta, probabil, din cauza romului, care deși nu a fost într-o cantitate mare, n-a avut timp să fie absorbit în întregime de blat și s-a simțit :P Hic! Parol! Dar la modul cel mai plăcut, părerea mea!

Și al doilea edit, chiar că e mai bun dacă îl lăsați mai mult la rece, blatul se înmoaie și nu mai e atât de puternică aroma de rom, crema devine mai consistentă, iar fructele lasă mai multă zeamă care se scurge peste compoziție. Și mai bun decât ieri! ;)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so