Treceți la conținutul principal

Prăjitură cu sos de portocale


   Mâncarea ca mâncarea, dar dacă nu e și ceva bun tot degeaba :P ...părerea mea! Și asta este una dintre rețetele experimentate de Crăciun și pe care am repetat-o și de Anul Nou, atât de mult mi-a plăcut :D. De unde am rețeta, nu mai știu, am găsit-o în caietul meu de rețete, la care tot adaug rețete de vreo 18 de ani (de când eram în liceu, adică :P).

Am mai adăugat ciocolată neagră în plus față de rețeta originală, pentru că îmi place foarte mult combinația de ciocolată neagră și portocale și de data asta mi-a plăcut nespus și am mai scăzut cantitatea de zahăr.

   Pentru blat:
  •  175g unt moale (lăsați-l să se înmoaie la temperatura camerei)
  • 150g zahăr (eu am pus muscovado dark)
  • 2 ouă bătute
  • 225g făină (eu am folosit de ovăz, nu e musai, folosiți normală)
  • 1 plic praf de copt
  • 175g migdale măcinate
  • 2 portocale, coaja rasă și sucul
  • 80g (o tabletă) ciocolată neagră (eu am folosit Heidi Dark Extreme)
  • 1/4 linguriță nucșoară măcinată 
   Pentru sirop: 
  • 6 portocale
  • 100g zahăr tos (eu am folosit brut)
  • 1 baton scorțișoară
  • 150ml apă
   Am amestecat cu mixerul ingredientele pentru blat și le-am pus în tava unsă cu unt și tapetată cu hârtie de copt. Am dat la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C până s-a rumenit și a ieșit scobitoarea curată (așa încerc mereu să văd dacă s-au copt blaturile, înfing o scobitoare în mijloc și dacă iese curată, fără aluat pe ea, înseamnă că e copt).
   Pentru sirop am stors sucul de la portocale și l-am pus într-o tigaie cu apa, zahărul și scorțișoara, pe foc mic, până s-a topit zahărul, apoi l-am fiert până s-a făcut sirop (vreo 15 minute) și cantitatea de lichid s-a redus la jumătate.

   Când s-a răcit puțin blatul, am turnat siropul în mod egal, peste toată prăjitura. Când s-a răcit complet am tăiat-o în romburi, dar nu-i musai, o puteți tăia cum vreți, dacă mă întrebați, puteți s-o mâncați cu lingurița din tavă, dacă e pentru voi, e fix după dorința fiecăruia, de mâncat cu siguranță o s-o mâncați, pentru că e bună, bună. Zău!


Poftă bună!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so