Treceți la conținutul principal

Mic dejun cu ouă de prepeliță și mozarella de bivoliță


   Dacă e sâmbătă, e mic dejun acasă, din nou :P De asta îmi plac mie sfârșiturile de săptămână și vacanțele. Mă trezesc fără nici un stres (nu-mi mai urlă alarmele cu noaptea-n cap să fac infarct și alta nu), stau în pijamale până mă hotărăsc să fac ceva util pentru națiune și cel mai important, mă pot răsfăța cu un mic dejun pe care îl fac atunci proaspăt (îmi plac mie cerealele mele cu lapte și fructe de fiecare dimineață, dar uneori mai am nevoie de o schimbare :)) ) și stau și-mi savurez cafeaua pe îndelete, vreo 2-3 ceasuri, cocoțată în vârful patului și butonând la televizor (cred ca e singurul moment din săptămână când văd și eu o emisiune de știri la televizor :D). E relaxant și îmi face bine la moral, în concluzie mă bucur de câte ori am ocazia să fac toate lucrurile astea.
   Așa că de dimineață m-am trezit cu avânt muncitoresc, am pus ibricul cu apă pe foc pentru cafea și m-am apucat de micul dejun. E musai să fie rapid, pentru că dimineața mă trezesc cu o foame mare, mare și n-am răbdare să fac ceva elaborat, că risc să mor de foame între timp sau renunț și-mi fac un sendviș și nu asta e ideea. Am pus într-un vas de ceramică o felie de pâine pe care am uns-o cu ulei de măsline cu usturoi, am tăiat cubulețe jumătate de roșie și le-am pus peste felia de pâine, am presărat niște sare, busuioc uscat și piper, am spart și vreo 4 ouă de prepeliță, peste am rupt niște mozarella de bivoliță (proaspăt achiziționată de la Băcănia Veche - un loc de vis pe care am reușit în sfârșit să-l vizitez, dar despre asta o să vă povestesc în alt episod), am mai așezat artistic niște feliuțe de roșie și le-am stropit cu încă puțin ulei de măsline și am dat vasul la cuptorul preîncălzit, în partea de sus (puneți la grill dacă aveți la cuptor) și cam în 10-15 minute a fost gata. Când am scos vasul din cuptor, am pus și câțiva stropi de ulei aromat cu trufe albe (tot achiziție de la Băcănia Veche), așa, de aromă (și a fost o aromă aromată, dar dacă nu vreți să experimentați nu vă stresați, nu puneți nimic). L-am lăsat puțin să se răcorească și apoi am mâncat ... tot! Să nu avem discuții! Și acum îmi savurez cafeaua. Hai pa! Și dacă vă gândiți să încercați și voi ... 
Poftă bună!





Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc
2 comentarii
Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe