Ciuperci umplute

Cine n-a făcut măcar o dată ciuperci umplute? E ceva simplu, gustos şi hrănitor şi chiar poţi să-ţi laşi imaginaţia să zburde veselă în combinații de umpluturi care mai de care mai savuroase.

Pentru astăzi am ales o umplutură cu slăninuță și brânză în coajă de brad. Am luat niște ciuperci (champignon) cu pălăria mai mare, cam un kilogram cred că am avut (le-am luat la casoletă mare) și le-am dat la o parte codițele, le-am trecut prin jet de apă și le-am uscat cu prosoape de hârtie, apoi am pus într-o tavă o foaie de copt și un grătar și am așezat ciupercile. Am pus în fiecare pălărie câte o bucățică de slăninuță (săru'mâna mătușicii mele dragi care m-a „dotat” cu o bucată de slăninuță bună, ardelenească, de la mama ei, sau tata ei, nu știu dacă era un purcel sau o scrofiță :P), peste am „moțat” ciupercile cu câte o bucată zdravănă de brânză (tocmai am luat ieri de la piață brânză în coajă de brad, parfumată și gustoasă nevoie mare) pe care am sfărâmat-o puțin și am îndesat-o peste slăninuță în pălăriile ciupercilor, am mai măcinat puțin piper negru pe deasupra și am desăvârșit minunea cu un strop de ulei de măsline (eu mă folosesc cu mare drag de un spray pentru a pulveriza uleiul, așa pot doza cantitatea de ulei folosită și chiar se folosește mai puțin) și am dat tava la cuptorul preîncălzit pe la 180-190 de grade C până au început să se înmoaie ciupercile și brânza s-a rumenit frumos (maxim jumătate de oră).

Am mâncat vreo 3 bucăți după ce s-au mai răcorit puțin, că n-am rezistat și aș mai fi mâncat, dar trebuia să vă arăt și vouă ce-am făcut :P.

Poftă bună!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so

Citiți mai multe

Kitchening

Faceți căutări pe acest blog