Treceți la conținutul principal

Clătite americane cu cremă de brânză, mure și sirop de arțar


   Ding, ding, ding, clătitele americane se întorc! De data asta, făcute de dat, dar am gustat și eu, că nah, trebuia să văd dacă au ieșit bine :P. Și au ieșit, normal că au ieșit, că doar am pus numai chestii bune în ele :)) Am scos aseară penultimul pachet de mure de la congelator și am pus murele la dezghețat într-o sită, să se și scurgă bine. Și de dimineață m-am apucat cu mare zel de făcut clătitele. Am pus:
  • 1 1/2cană făină
  • 1 linguriță praf de copt
  • 1/4 linguriță sare
  • 1 ou separat albușul de gălbenuș
  • 1 lingură zahăr vanilat (eu am un borcan cu zahăr brut în care tot mai înghesui batoane de vanilie de la care am folosit miezul)
  • 1/2 cană cremă de brânză (quark de la exquisa cu conținut scăzut de grăsime)
  • 1 cană lapte
  • 2 linguri ulei din sâmburi de struguri
  • 1 linguriță extract de vanilie
  • 1 cană mure, în plus o mână de mure de decor
  • sirop de arțar
   Am pus într-un bol și am amestecat făina cu praful de copt și sarea, în alt bol am amestecat gălbenușul cu zahărul, am adăugat crema de brânză, laptele, uleiul și extractul de vanilie, am combinat cele două amestecuri și la sfârșit am adăugat albușul bătut spumă cu un praf de sare. Nu se amestecă în disperare, ci doar până când s-au omogenizat ingredientele. La final am pus și murele și am pregătit tigaia. Așa cum fac întotdeauna, nu am îmbibat tigaia cu ulei, ci doar am șters-o cu un șervețel înmuiat în ulei. Pentru cine vrea, poate să folosească unt, atât în compoziție (doar că o să trebuiască să topiți untul și să-l răciți puțin înainte de a-l amesteca cu restul de ingrediente), cât și în tigaie, când faceți clătitele. Și am pus din compoziție în tigaie, am mai presărat câteva mure partea care era cu fața la mine și după 2-3 minute, când au început să apară bule de aer la suprafață, am întors clătita pe partea cealaltă și am mai lăsat-o vreo 2 minute să se coacă frumușel. Am reluat procesul tehnologic și pentru celelalte clătite, până le-am terminat (recunosc faptul că de data asta am lucrat la 2 tigăi, una mai mare în care am putut pune 2 clătite - le-am făcut mai micuțe, nu foarte mari).
   Au ieșit vreo 10 clătite cucuiete, peste fiecare dintre ele am turnat puțin sirop de arțar și le-am mai decorat cu o mână de mure. Bune, bune, pufoase și aromate! Sper că au plăcut și destinatarilor :) Mie mi-au plăcut și voi repeta mișcarea și mă gândesc să folosesc și zmeură data viitoare. Vă țin la 220 ;)

Poftă bună! 






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so