Treceți la conținutul principal

Tartă cu brânză și verdețuri


   Mie îmi place brânza. La nebunie. Orice fel de brânză. Nu cred că am întâlnit până acum fel de brânză care să nu-mi placă. O să mai încerc, cine știe, încă n-am încercat toate felurile. Pentru tarta asta am ales să fac atât crusta, cât și umplutura cu brânză. Și am ales două tipuri de brânză de oaie, pentru crustă urdă de oaie, pentru umplutură telemea nouă de oaie. Și muuuulte ierburi. Mult verde. Așa, ca de sezon. Rezultatul? O tartă înmiresmată, consistentă, dar în același timp ușoară, merge și al un picnic și la o gustare și ca aperitiv și la o cină. Părerea mea!
   Pentru crustă am amestecat 500g urdă de oaie, 5 linguri ulei de măsline, 100g făină de alac (tot vreo 5 linguri, merge și cu făină albă, neagră, integrală, de care aveți la îndemână), puțină sare, piper alb și un praf de nucșoară. Am amestecat cu mâna până am obținut un aluat omogen. L-am împachetat în folie de plastic și l-am dat la frigider cam 45 de minute. 
   Pentru umplutură am amestecat 400g telemea de oaie puțin sărată, proaspătă, cu 200ml smântână de gătit (eu folosesc de la La Dorna, cu 15% grăsime), 1 legătură de leurdă, una de pătrunjel, una de mărar, 2 fire de ceapă verde, toate tocate mărunt, 1 linguriță mentă uscată, 1/2 linguriță piper măcinat, 7 ouă de prepeliță bătute puțin cu furculița (asta mai aveam prin frigider, puteți pune 2 ouă de găină) și am turnat compoziția peste blatul pe care l-am scos de la frigider și l-am întins cu mâna într-o formă de tartă unsă cu ulei de măsline (mie mi-a încăput într-o formă cu diametrul de 28cm).
   Am dat tarta la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C vreo 50 de minute, apoi am scos-o și am lăsat-o să se răcească. Puteți lăsa tarta în formă, că nu are nimic, în plus nu riscați să pățiți ca mine, că m-a ros curiozitatea cea mare să văd cum arată fără formă și cum nu se răcise complet, la mijloc era prinsă puțin și era cât pe ce să-mi cadă pe jos, mi s-a crăpat într-o parte, așa că am lăsat-o încolo de curiozitate și am păstrat tarta în formă. Puteți s-o scoateți mai ușor și nu riscați asemenea peripeții dacă aveți o formă cu fund detașabil sau puneți pe fundul formei niște hârtie de copt. Nu-i bai, totul a ieșit bine în final și tarta a ieșit așa cum m-am așteptat. E bună și călduță, dar nu mi-a stat în gât nici când am mâncat-o azi de dimineață mai rece, de la frigider. Merge cu o porție de iaurt lângă, sau cu o salată de roșii.

Poftă bună! 



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so