Treceți la conținutul principal

Piept de pui în crusta de porumb și un sos „dement”


   Pentru că e vară, pentru că e cald, așa n-am chef de stat la copt în bucătărie de nu mai pot! Dar mai trebuie să mănânc și alte cele din când în când, pe lângă nelipsitele salate, dar chestii mai ușurele, să nu se revolte stomacul. Așa că am luat 4 bucăți de piept de pui (o caserolă) pe care i-am curățat și i-am tăiat fâșii. Am zdrobit niște fulgi de porumb (am avut din cei fără zahăr), cam 2 căni să fi fost și i-am amestecat cu o linguriță cu sare, jumătate de linguriță cu piper negru măcinat și o linguriță cu usturoi granulat. Am uns fâșiile de piept cu ulei de măsline (puteți să le treceți și prin făină sau amidon și apoi prin ou bătut, eu nu le fac așa pentru că sunt prea „grele” pentru stomacul meu) și le-am tăvălit prin amestecul de fulgi, apoi le-am așezat frumos pe un grătar într-o tavă pe care am pus o foaie de copt. Puteți să le puneți și direct pe foaia de copt, dar să o ungeți cu ceva ulei (de măsline preferabil) înainte. Pentru cine n-are treabă cu mâncarea mai ușurică, varianta clasică cu aruncatul și prăjitul în baie de ulei poate fi o variantă. Eu nu o recomand în mod deosebit, dar dacă insistați să alegeți varianta asta, măcar folosiți la prăjit ulei de arahide sau de palmier și apoi scurgeți  fâșiuțele prăjite pe niște șervete de hârtie, să absoarbă grăsimea în exces. Am dat tava la cuptor  la foc mediu spre mare cam 20 de minute, maxim 30 și le-am mai întors pe la mijlocul perioadei să se rumenească uniform, când au fost gata am scos tava din cuptor și am acoperit-o cu o folie, lăsând cărnița să se liniștească încă vreo 10 minute.

    Apoi am mai prestat rapid un sos „dement” i-am zis eu, că habar n-am avut ce am făcut până n-am gustat, dintr-o cutie de iaurt și o linguriță de wasabi, pasta aceea verde folosită ca sos la sushi. A fost demențial, dar mi-au dat lacrimile de dragul lui :)) Aș mai fi putut pune niște iaurt, dar îmi era cam lene, așa că am îndurat cu stoicism și am mâncat cu vitejie.
   Și degeaba mă plâng eu acum, că mi-a plăcut foarte mult și l-am mâncat pe tot :P. Și puiuțul a ieșit rumen și bun și crocant și a mers de minune în stomacul meu cu tot cu sosul de iaurt. Hai vă pup și un sfârșit de săptămână răcoros să aveți! Și ...


Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so