Treceți la conținutul principal

Colțunași cu brânză


    Și uite așa, îmi mai vine câteodată dorul de mâncăruri din copilărie. Și buni mai erau colțunașii cu brânză dulce, înecați în unt și mâncați cât erau calzi, de nu puteam să mă opresc decât când nu mai era nici unul la orizont :)). Și pentru că îmi era poftă rău de tot, am făcut. Buni, buni, cu o cană cu lapte bătut lângă și pentru că i-am făcut de dulce, pe lângă unt am mai pus și ... Dar să o iau cu începutul, zic eu.
    Am făcut un aluat moale din 2 ouă, o cană cu făină integrală și un praf de sare. Am întins o foaie subțirică, cât de cât dreptunghiulară și am lăsat-o să se zvânte cam un sfert de ceas. Între timp, am amestecat niște brânză dulce de vaci cu un ou, o lingură cu zahăr brut și coaja rasă de la o lămâie, așa, de aromă. Am mai pus și o oală cu apă și sare pe foc, să clocotească. Am tăiat foaia de aluat în pătrate, în fiecare pătrat am pus câte o linguriță cu umplutură și am îndoit aluatul, lipindu-l cu degetele (operațiunea asta se poate face și cu o furculiță), astfel încât s-au format niște triunghiuri drăgălașe pe care le-am aruncat în oala cu apă bulbucindă.
     Când au început să apară la suprafață, a fost semn că trebuie salvați de acolo, așa că i-am recuperat cu o spumieră, i-am pus într-un vas și am pus unt peste ei și ceva miere, că nu terminasem să vă spun cu ce i-am mai înecat. Asta la prima tură, că la a doua m-am mai gândit eu puțin și am încercat și cu nițel sirop de arțar. Bun și el! Și cu laptele bătut rece, colțunașii calzi, îmbălsămați în unt și miere/arțar tare frumușel au mai mers. Dacă nu mă credeți, problema voastră. Merită încercați și atunci să aud comentariile :P.

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so