Budincă de dovleac cu cremă de brânză

Nu s-a terminat odiseea dovleacului, ce credeați? :)) Mai aveam niște felii de dovleac copt și cum am făcut curat prin frigider ieri, înainte să fac aprovizionarea, am dat și peste o cutie cu cremă de brânză. Așa că astăzi, cum fac eu de obicei duminica, am purces la gătit. Asta a fost ultima creație pe ziua de azi, asta dacă nu îmi vin cine știe ce idei mai târziu, că nu răspund de faptele mele :P. Și înscriu budinca asta tot la capitolul „de dietă” , având în vedere faptul că ingredientele folosite sunt prietenoase cu silueta.

Am amestecat 3 ouă mari cu 2 lingurițe extract de stevie-îndulcitor, semințele de la o păstaie de vanilie, 1 linguriță esență de vanilie,1 cutie cremă de brânză cu conținut scăzut de grăsime (0,2%) și cam o cană (240g) piure de dovleac (din dovleac copt și pisălit la blender). A mai mers și un praf mix de condimente (cuișoare, ghimbir, cardamon, scorțișoară etc. de la Kamis). Am pus amestecul în 4 vase mici termorezistente, pe care le-am așezat într-o tavă mai adâncă, am turnat apă fierbinte până la jumătatea formelor și am dat la cuptorul preîncălzit la 175 de grade C până s-a închegat toată minunăția. Nu mă întrebați de ce am preferat procedeul ăsta de coacere (e cel care se folosește la crème brûlée), poate pentru că n-am făcut o tartă clasică cu crustă și am zis că e mai bine să se coacă așa, încet, în baie de apă.

Cum n-am o lampă din aceea de caramezilat zahărul, am făcut un caramel din 50g zahăr cu puțină apă, la care am adăugat și scorțișoară și am turnat deasupra budincilor. Asta a ieșit. Am și gustat, așa caldă, și mi-a cam plăcut. Poate a ieșit un pic cam dulce pentru gustul meu, așa că data viitoare o să mai reduc extractul de stevie sau renunț la caramel și fac o glazură de cioco neagră. Hmmm, mi se cam face poftă, deci asta înseamnă că săptămâna aviatoare am ce face :D. Acum aștept să se răcească și vă zic cum e și în varianta asta.

S-aveți poftă!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so

Citiți mai multe

Kitchening

Faceți căutări pe acest blog