Treceți la conținutul principal

Pasteis de nata (Tarte portugheze cu cremă de vanilie)


     I'm back! Cel puțin în bucătărie, căci încă nu am voie să ies în lume, din motive menționate anterior :D. Așa că m-am gândit să răsplătesc o parte a poporului binevoitor, care s-a îndurat de mine și mi-a făcut aprovizionarea și am compilat tartele astea delicioase, demențiale de-a dreptul, care au și avut succesul binemeritat.
     Pentru crema de vanilie am amestecat pe bain-marie 3 gălbenușuri cu 1/2 cană fructoză (merge și zahăr) și 30g amidon alimentar până s-a făcut o cremă groasă. Am adăugat semințele de la o păstaie de vanilie  și 400ml smântână dulce de frișcă, puțin câte puțin, amestecând bine, bine, să se omogenizeze. Și am tot amestecat până a ieșit o cremă bine închegată. Mie mi s-a părut că e cam densă (poate pentru că n-am măsurat la fix cantitatea de amidon), așa că am mai adăugat puțin lapte și am amestecat până a ajuns la consistența potrivită. Apoi am strecurat crema prin sită, așa, să fie mai fină și  să nu fi rămas cumva vreun cocoloș pe acolo și am acoperit vasul cu crema cu folie alimentară, pe care am fixat-o pe suprafața cremei direct, astefel încât să nu prindă o crustă inestetică. Și am lăsat-o să se răcească.
     Între timp am pregătit cojile pentru tartă. Am avut o foaie de 400g de foietaj (cumpărat), pe care am decongelat-o peste noapte în frigider și am scos-o când m-am apucat de cremă. Am așezat foaia pe masa de lucru pe care am pudrat-o cu puțină făină amestecată cu zahăr pudră. Am tăiat foaia în 2 și am suprapus cele 2 bucăți, apoi le-am rulat ca la ruladă și le-am tăiat în 12 porții. Am uns forma de brioșe cu unt din belșug, am luat fiecare bucată de aluat și am presat-o puțin cu podul palmei, apoi am pus-o în forma de brioșe întinzând-o cu degetele astfel încât să acopere pereții formei. Dacă vi se pare prea anevoios procesul, puteți întinde fiecare bucată de aluat cu sucitorul, astfel încât să obțineți discuri potrivite pentru formele de brioșe. Apoi am presărat puțină scorțișoară pe aluat, am pus cu lingura din crema de vanilie, cam trei sferturi, nu le-am umplut de tot și am dat tava la cuptorul preîncălzit la 190 de grade C până au fost rumene și crema s-a așezat, cam 20-25 de minute. Le-am lăsat să se răcorească în tavă, am făcut un amestec de zahăr cu scorțișoară și l-am presărat peste fiecare și apoi l-am caramelizat ușor cu lampa de caramelizat (am luat-o de la The Kitchen Shop, e cea folosită pentru caramezilarea crème brûlée), astfel încât s-a făcut o crustă de zahăr ars pe deasupra.
     Și le-am dat. Aproape pe toate. Am păstrat și eu  2 să văd cum au ieșit :P. Buuune au ieșit! Asta mi s-a spus și asta e și părerea mea!

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so