Vrăbioară de vită în crustă de piper cu sos de ceapă roșie, ciuperci și vin roșu

Cam lung titlul ăsta, dar asta e :)) Ce a ieșit nu are din punctul meu de vedere rost să vă plictisesc cu diverse descrieri, așa că o să dau verdictul final: sublim! Mă bucur că am ales să gătesc și ceva cu vită, căci în ultima perioadă parcă numai păsăreturi am avut în meniu și am zis să mai fac o schimbare :).

Am luat carnea de la măcelăria mea turcească favorită (e la intersecția Sos. Pantelimon cu Ritmului, lângă un restaurant turcesc), asta pe lângă o altă specialitate pe care o iau mai mereu de aici, și anume pastrama de berbecuț, condimentată cu tot ce-i trebuie, numai bună de pus pe grătar. Și m-am tot gândit eu cum să abordez problema și m-am gândit și iar m-am gândit, până când m-am săturat să tot stau de pomană și m-am apucat de treabă.

Am luat bucata de carne și am șters-o cu un prosop de hârtie, apoi în mojar am sfărâmat un pumn cu amestec de piper de diverse soiuri (roz, alb, verde, negru) cu puțină sare mare, am masat carnea cu nițel ulei de măsline și apoi am presărat amestecul de piper cu sare peste toată carnea. Am pus-o într-o tavă și am dat-o la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru aproximativ 20-25 de minute. Am scos-o într-un vas și am acoperit-o cu folie, lăsând-o să-și revină și să lase nițel suc. Suc pe care l-am pus peste ce a rămas în tavă de când s-a copt carnea la cuptor. Am mai adăugat puțin ulei de măsline și am pus tava pe foc să se încingă bine, am adăugat o ceapă tăiată felii, un strop de sare și o lingură de zahăr brun și am amestecat continuu, să nu se prăjească ceapa, dar să se caramelizeze frumos, apoi am pus și ciupercile (am avut o pungă cu ciuperci de diverse feluri de la congelator), le-am lăsat să se amestece și să se încingă toate ingredientele, apoi am pus o cană cu vin roșu demisec și am lăsat să scadă cam trei sferturi sosul. Și cam asta a fost tot.

Mă gândesc să-i mai pun alături și o porție de hummus (căruia i-am mai adăugat și puțin chimion/cumin/ كمون ) și sumac, că n-are ce să-i strice ;). Și ce pot să vă mai spun?

Poftă bună!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so

Citiți mai multe

Kitchening

Faceți căutări pe acest blog