Pâine cu banane (cu maia)

V-am mai spun că nu-mi place risipa, așa că nu mă îndur mereu să arunc restul de maia și tot mai fac experimente și spre marea mea încântare văd că ies lucruri bune, sper doar să nu fie numai norocul începătorului, dar a trecut ceva vreme de când am început experimentele, așa că înclin să cred că am trecut de faza de începător :P. Pâinea cu banane, cu maia cu tot, a fost o altă surpiză plăcută (spuneți-mi sentimentală, dar cred că maiaua nu are cum să mă dezamăgească, în orice combinație aș folosi-o, doar dacă greșesc eu ceva, dar atunci nu mai e vina ei ;) ), pufoasă, aromată, un deliciu. Având în vedere că am folosit banane foarte coapte, am mai pus și ciocolată, chiar nu am vrut să o încarc cu prea mult dulce, așa că am pus melasă de roșcove, o cantitate mică, o să vă indic și cantitatea de zahăr sau miere pe care o puteți folosi. Întotdeauna am fost de părere că rețetele date dau o cantitate cam mare de zahăr pentru gustul meu, dar gusturile nu se disputa, nu? :) Și pentru că nu e o pâine în adevăratul sens al cuvântului și de aceea nici nu am urmat pașii normali în facerea pâinii cu maia, i-am dat un avânt aluatului meu pentru a crește pâinea frumoasă, fără perioadele lungi de dospit, folosind puțin bicarbonat de sodiu. Un plus de aromă adusă de extractul de vanilie, cu adaos de migdale și bucăți de ciocolată, e nevoie să mai spun ceva? Da, faceți pâinea asta și o să dispară în doi timpi și trei mișcări ;).

Ingrediente

1 cană maia 100% hidratare
2 căni făină (eu am folosit făină neagră bio)
1/2 linguriță bicarbonat de sodiu
1/2 linguriță sare
2 linguri melasă de roșcove (sau miere/zahăr - puteți folosi mai mult dacă vreți o pâine mai dulce până la o cană de zahăr)
2 banane foarte coapte, pisălite cu furculița
2 ouă
2 linguri ulei din sâmburi de struguri/floarea soarelui
1 lingură extract de vanilie
1/3 cană migdale
1/3 cană ciocolată neagră (eu am avut niște pepite de ciocolată - bucăți mici de ciocolată de folosit în patiserie, le-am luat de la MegaImage, în pungi de 125g parcă sunt ambalate, dar merge și cu bucăți de ciocolată tocate)

Am amestecat într-un vas făina cu bicarbonatul și sarea, separat melasa cu uleiul, bananele, ouăle, vanilia, apoi am adăugat maiaua și făina. Am integrat în compoziție și migdalele și ciocolata, apoi am pus compoziția într-un vas termorezistent dreptunghiular, uns cu puțin ulei.

În plus am făcut un amestec din : 1/3 cană făină de migdale (se pot folosi migdale măcinate, eu asta am avut la îndemână), 1 lingură zahăr brut (nu foarte mic măcinat, să fie granulația mai mare, cel de la SanoVita e ok) și 1 lingură ulei din sâmburi de struguri și l-am distribuit uniform peste compoziția din formă.

Am dat pâinea la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru aproximativ o oră, pentru siguranță am făcut testul cu scobitoarea și cum a ieșit curată, am stins focul, am mai lăsat vreo 10 minute pâinea în cuptor, cu ușa deschisă, apoi am scos-o și am lăsat-o la răcit pe un grătar. Am avut noroc că a trebuit să plec de acasă și nu am „atacat-o” atunci caldă, că așa de bine mirosea de nu cred că rezistam :)). Am tăiat o felie când m-am întors acasă. Și am mâncat-o! :)) Și a doua zi am mâncat, dimineață, cu lapte, apoi iar o felie la amiază, cu cafea, de fiecare dată la fel de bună mi s-a părut!

Poftă bună!

Gogoși cu maia la cuptor

Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so

Citiți mai multe

Kitchening

Faceți căutări pe acest blog