A mai trecut un an și a împlinit și blogul meu 2 anișori frumoși! Și sper că v-ați simțit bine alături de mine și că v-au plăcut rețetele pe care vi le-am adus cu mare drag și stați pe aproape și anul ăsta, că vă mai pregătesc multe bunătăți ;). Și nu se putea să nu sărbătorim cu ceva bun, așa că pentru aniversarea asta am pregătit un tort cu blat de albuș, cremă de vanilie, mure și zmeură. Și promit rețeta cât de curând.
Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc
Comentarii
Trimiteți un comentariu