Gem de prune cu anason stelat și migdale (fără zahăr)

A venit toamna ... de ceva vreme, fie vorba între noi :)), dar eu abia, abia m-am mobilizat să fac câte ceva. Adică să primesc, cu mare grație, de altfel, de la ai mei, ca întotdeauna, murături, dulcețuri, suc de roșii. Nu pentru că nu mă pricep să fac și eu, dar sinceră să fiu, acum, printre schele la geam, moloz, praf și o bucătărie mult prea mică pentru desfășurarea de forțe pe care asemenea operațiuni o cere, mi-a cam pierit cheful. Însă tot n-am putut să mă abțin. Așa că ultima dată când am dat o raită prin piață, am luat și niște prune, cu gândul să fac o tartă, ceva, compot sau ce mi-o mai fi trecut mie prin minte în momentul ăla. Dar ieri m-am gândit să experimentez puțin și după o amplă cercetare în domeniu, am pornit spre bucătărie, încântată nevoie mare de ideea mea. E o rețetă care necesită timp, știam și eu asta, dar mi-am zis că dacă nu termin într-o zi, nu-i bai, mai e și a doua zi. Și cam așa s-a întâmplat. Am fiert gemul vreo 5 ore ieri, azi dimineață l-am mai lăsat vreo oră și jumătate. Ca să fie temperatura constantă, eu l-am făcut la cuptor, într-o oală de lut, cu capac. Dintr-un kilogram și jumătate de prune (cântărite fără sâmburi) mi-a ieșit un borcan de aproximativ 600 de grame cu gem.

Am spălat și curățat de sâmburi 1,5kg prune coapte bine și le-am pus în oala de lut, cu 1/2 cană de apă, 2 bucăți de anason stelat, am pus capacul și le-am dat la cuptorul încins la 170-180 grade C, amestecând în primele 4 ore cam la jumătate de oră, apoi mai des, pe măsură ce compoziția a început să se îngroașe. După cum vă spuneam, eu ieri am lăsat gemul să fiarbă cam 5 ore, însă pentru că m-am apucat târziu, se făcuse deja noapte și îmi era cam somn, așa că am oprit focul, am scos capacul, am pus un tifon deasupra și am lăsat oala în cuptor până azi dimineață, când am aprins din nou focul și l-am mai lăsat circa o oră și jumătate, până când a stat lingurița în picioare când am pus-o în gem :)).

Cu o jumătate de oră înainte să sting focul, am pus cam o cană de migdale pe care le-am copt 10 minute în cuptor și apoi le-am tăiat mare și am mai adăugat 2 linguri cu lichior de portocale (Cointreau).

Am pregătit și borcanul (inițial am pregătit două, însă am umplut numai unul dintre ele) - procedee de sterilizare sunt multe, eu spăl foarte bine borcanele și capacele cu detergent, în apă fierbinte, le clătesc bine, bine în câteva ape, apoi le pun într-o tavă, pe un grătar, în cuptorul încins la 180 de grade C pentru aproximativ 20 de minute și le scot tot pe un grătar. Am umplut un borcan cu gemul încă fierbinte, am pus capacul și am întors borcanul cu susul în jos și l-am lăsat așa vreo 5 minute. Apoi l-am înfășurat într-un prosop și l-am lăsat să se răcească încet.

Cam ăsta ar fi procedeul general, eu una nu cred că o să țină prea mult borcanul ăsta de gem, că am lăsat puțin la degustare și mi-a cam plăcut ... mult de tot :P. Deci și prin urmare, cred că mâine dimineață mai fac o excursie la piață și mai iau niște prune, mai multe de data asta, că mă gândesc să mai fac și cadou vreo câteva borcane. Ar fi frumos, nu? :)

Poftă bună!

Să nu mă acuze cineva de minciună, chiar așa stă lingurița în gem :D

Edit: O fi un semn, că tocmai ce am văzut un minunat concurs realizat de The Foodie Family și Flanco și am spus că merită o încercare, nu? :) Dacă vreți să vedeți mai multe despre concurs, mergeți aici. O zi frumoasă!

Gogoși cu maia la cuptor

Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so

Citiți mai multe

Kitchening

Faceți căutări pe acest blog