Treceți la conținutul principal

Fasole bătută



     N-am mai mâncat de ani buni fasole bătută, recunosc. Singura explicație e faptul că nu prea am avut timp și nici chef să stau să fieb fasolea, deși la cantitățile pe care le fac eu n-ar fi fost o problemă foarte mare. Dar asta e, n-am făcut, n-am mâncat. Acum însă mi-a venit pofta și am dat peste rețeta de fasole bătută răsfoind cartea de bucate pe care o am moștenire de familie (e o ediție din 1957). 
     Am pus de cu seară fasolea l-a înmuiat, cam trei sferturi de cană, a doua zi am aruncat apa, am clătit-o nițel, apoi am pus-o la fiert ăn apă rece.  Când a dat în clocot, am aruncat apa, am pus fasolea la loc pe foc cu apă fierbinte, am dat-o iar în clocot vreo 5 minute, iar am aruncat apa, iar am pus apă fierbinte, am dat în clocot, am aruncat apa, am pus iar pe foc fasolea cu apă fiebinte. De data asta, pe lângă fasole am mai pus în cratiță o ceapă, să fiarbă domol cu toatele, până s-a înmuiat fasolea. Când a fost gata (cred că a durat operațiunea de fiert de la ultima schimbare de apă cam o oră și jumătate), am aruncat ceapa, am scurs fasolea, dar am păstrat jumătate de ceașcă din apa în care a fiert fasolea și am pus în ea o linguriță cu sare. Am mai tăiat 2 căței de usturoi și i-am aruncat peste fasole și am pasat toate astea cu blender-ul vertical, adăugând din apa păstrată, până am obținut o pastă mai mult sau mai puțin fină, dar omogenă, nu foarte îngroșată, ci mai degrabă pufoasă. Am mai adăugat 2 linguri cu ulei, pe care le-am amestecat în compoziție cu lingura, picurând uleiul ca la maioneză. Am mai adăugat puțină sare, piper, boia dulce (după gust, spun eu, puteți renunța la piper sau la boia sau la amândouă, dacă nu sunt pe placul vostru). 
     Se știe că „moțul” de la fasolea bătută e ceapa prăjită în muuuult ulei, de fapt, în rețeta pe care o am eu și din câte vag îmi aduc aminte de la mamaia mea, se folosea în compoziția de fasole uleiul în care se prăjea ceapa. Dar eu nu sunt partizană a prăjelilor și nici a cepei, fie vorba între noi, așa că am folosit ulei simplu, iar ceapa pe care am folosit-o, dar fiind că nu îmi place foarte tare cea uscată, a fost verde, partea albă, pe care am călit-o într-o linguriță cu ulei de măsline (puteți folosi ce ulei aveți, unul mai puțin aromat, dacă nu vă place aroma uleiului de măsline, pe mine, una, nu mă deranjează) și la care am adăugat un vârf de cuțit cu boia dulce. Și cu asta am ornat fasolea. Bine ar fi să o lăsați măcar o oră, să se așeze toate aromele. Eu am mâncat-o pe felii de pâine integrală prăjită, cu castraveți murați. Chiar mi-a plăcut!

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so