Treceți la conținutul principal

Tarte cu gutui


     Cam greu am scris rețeta asta, dar pot spune în apărarea mea că în fiecare zi a intervenit ceva, am și fost puțin în deplasare, m-am mai luat și cu altele, așa că, făcându-mi mea culpa, revin cu rețeta promisă. Ce pot să vă mai spun este că mămicii mele i-a plăcut tare mult, la fel și mie, inspirația pentru felul în care am pregătit gutuile mi-a fost dată de David Lebovitz, după rețeta asta , însă cu modificările pe care le veți remarca.

     Crusta
  • 70g făină de migdale
  • 70g făină integrală
  • 115g unt nesărat tăiat în cuburi, rece
  • 1 linguriță apă rece
  • 1 ou
  • 1/8 linguriță sare
  • 1 linguriță zahăr brut
  • 1 linguriță scorțișoară măcinată
     Le-am amestecat pe rând, mai întâi făina cu zahărul, scorțișoara și sarea, apoi am adăugat untul și l-am încorporat cu blenderul meu manual (dacă nu aveți așa ceva, cu vârful degetelor frecați untul cu făina până obțineți un amestec sfărâmicios sau amestecați toate ingredientele în robot), apoi am adăugat oul pe care l-am bătut ușor cu apa și am format aluatul pe care l-am modelat în formă de bilă, l-am învelit în folie alimentară și l-am turtit în formă de disc. L-am dat la frigider jumătate de oră.

     Umplutura
  • 2 gutui mari curățate și tăiate felii
  • 2 căni cu apă
  • 2 linguri miere + 1 lingură pentru siropul final
  • 1 baton de vanilie tăiat pe lung
  • zeama de la o lămâie
     Le-am pus pe toate într-o cratiță acoperită, pe foc mic, până s-au înmuiat feliile de gutuie, apoi le-am scos și le-am lăsat să se scurgă. Restul de lichid l-am pus din nou pe foc cu lingura de miere și l-am lăsat la foc mic, neacoperită finnd cratița, până s-a redus la jumătate, fiind destul de gros. L-am lăsat să se răcească.

     Pentru a monta tarta puteți folosi o formă cu diametrul de 23cm sau puteți face ceea ce am făcut eu, adică 4 tarte mai mici, pentru porții individuale. Am încălzit cuptorul la 180 de grade C. Am pus cam 3 linguri din sosul de gutui în fiecare formă, apoi am aranjat feliile de gutuie, am întins și decupat 4 cercuri de aluat și le-am pus peste gutui, împingând marginile pe pereții formelor în jos, lipindu-le de marginile formei, astfel încât să le sigileze oarecum și să nu lase siropul să iasă. Le-am dat la cuptorul preîncălzit cam 20 de minute, până s-a rumenit aluatul. Le-am scos din cuptor și le-am lăsat să se răcească puțin, apoi le-am răsturnat pe platouri.

     Ce mi-a plăcut a fost faptul că nu au ieșit super dulci, iar blatul a fost fraged, dar și puțin crănțănicios, de la făina de migdale. Ne-au plăcut, le-am mâncat, mai fac. :)

Poftă bună!



 

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc
2 comentarii
Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe