Treceți la conținutul principal

Pfeffernussen



     Daaaa, nuci piperate ar cam suna traducerea, n-au nuci, forma e asemănătoare, dar piper au. Și nu numai. Sunt niște fursecuri nemțești, aromate nevoie mare, le pot trece printre favoritele de sezon. Partea și mai frumoasă e că puteți face aluatul și să-l congelați până la o lună, iar prăjiturelele coapte și ninse cu zahăr pudră pot fi păstrate în recipiente închise ermetic, la temperatura camerei, până la o săptămână. Rețeta asta am adaptat-o din cartea „Martha Stuart's Cookies” și voi mai experimenta câteva din rețetele de acolo, că prea bine sună ;).

  Ingrediente

  • 1 cană zahăr brut
  • 1/4 cană melasă
  • 115g unt moale, la temperatura camerei
  • 1 ou mare 
  • 1 linguriță extract de vanilie
  • 2 căni și 1/4 făină
  • 1/4 linguriță bicarbonat de sodiu
  • 2 lingurițe și 1/2 amestec de condimente proaspăt măcinat din: boabe de piper negru, cuișoare, ienibahar, scorțișoară, nucșoară (eu le-am zdrobit cu îndârjire până le-am făcut praf - la propriu- în mojarul de granit - se cheamă că am făcut mușchi :P)
  • zahăr pudră pentru pudrat (cam o cană) pus într-o pungă
     Am amestecat într-un bol făina cu condimentele și bicarbonatul  sodiu. Separat, cu mixerul, am amestecat untul cu melasa și zahărul până am obținut o compoziție ușor aerată, cam 3-4 minute. Am adăugat oul și extractul de vanilie, mixând în continuare. Am adăugat amestecul de făină și am mixat la viteză mică până s-a omogenizat compoziția. Cu lingurița am luat din aluat și l-am modelat cu palmele în fomă de bile, pe care le-am așezat în tavă, pe hârtie de copt. Am dat tava la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru aproximativ 15 minute, la mijlocul intervalului de timp am întors tava, să se coacă uniform. În momentul în care am făcut bilele, o parte au ajuns în cuptor, iar o parte au ajuns în altă tavă, la congelator, unde le-am lăsat cam 15 minute, până s-au întărit, apoi le-am scos și le-am pus într-o pungă închisă ermetic și le-am băgat iar la congelator, unde vor sta frumos până le voi coace (peste vreo 3, 4 zile). Cum menționam anterior, la congelator poate sta aluatul până la o lună, dar nu cred că va rezista atât. Revenind la fursecurile din cuptor, după ce s-au copt, le-am scos pe un suport de răcire și le-am lăsat cam 10 minute, apoi le-am pus în punga cu zahărul pudră și le-am agitat bine, bine, să se acopere cu zahăr din abundență. Le-am așezat apoi din nou pe suportul de răcire și le-am lăsat să se răcească complet.

     Pe cuvântul meu că mi-au plăcut la nebunie, mi-au adus aminte de turta dulce de la magazin din vremea copilăriei mele și probabil și faptul că am măcinat condimentele înainte să le folosesc a sporit aroma lor. În orice caz, cum spuneam, sunt în topul fursecurilor pe care le-am făcut până acum și abia aștept să dau și la alții, să se bucure de aroma lor!

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so