Biscuiți cu făină de hrișcă și tărâțe de ovăz

Mereu m-am întrebat în sinea mea, cum niște ronțănele aparent nevinovate pot crea așa o dependență. „Hai că iau unul așa, de gustare, să nu înceapă stomacul să se nevrozeze până la masa principală.” „Să luăm niște sărățele cu bere pentru meci.” „Mergem la iarbă verde/drumeție/plimbare aiurea, hai să luăm ceva de ronțăit.” Eh? Sună cunoscut? Recunosc, toate „crănțănelele”, fie ele sărățele, chipsuri, semințe, nuci, dau dependență, odată ce ai apucat „să guști” din ele. Eu am renunțat la toate astea de multă vreme, dar recunosc faptul că din când în când mi se mai face poftă de ceva de crănțănit, însă în afară de diverse tipuri de nuci crude, altceva la îndemână nu am în casă și nici nu cumpăr, pentru că cele de la magazin nu îmi mai fac cu ochiul după ce citesc lista cu ingrediente.

Așa că am căutat un substitut mai sănătos, făcut în casă, cu ce aveam la îndemână. Ieri s-a întâmplat să dau peste niște făină de hrișcă, ce stătea degeaba de la ultima folosire, când am făcut blini, și aveam pe masă și borcanul cu tărâțe de ovăz. Maiaua tocmai o hrănisem și pusesem la borcan surplusul, așa că m-am apucat - cu o oarecare curiozitate în ceea ce privește produsul final - de treabă.

Am amestecat într-un bol:

50g maia 100% (eu o împrospătasem cu 12 ore înainte)
50g apă
50g făină de hrișcă
50g tărâțe de ovăz
1/4 linguriță sare
1/8 linguriță piper măcinat
1 lingură ulei de măsline

Am acoperit vasul și l-am dat la frigider vreo 2 ore.

Am încălzit cuptorul la 180 de grade C. Am scos aluatul și l-am întins pe masa ușor înfăinată într-o foaie dreptunghiulară, subțire (cam 3mm), am tăiat aluatul în pătrate mici, pe care le-am înțepat cu furculița, să fie de model. Am udat aluatul cu o pensulă înmuiată în apă și peste 1/3 am presărat paprika iute afumată, peste 1/3 semințe de susan negru, iar 1/3 i-am lăsat simpli. Am pus biscuiții în tava tapetată cu hârtie de copt și i-am dat la cuptorul preîncălzit pentru aproximativ 10 minute.

Sunt cum nu se poate mai încântată de rezultat. Nu au ieșit biscuiții aceia sărați, sfărâmicioși, de la magazin, însă au ieșit niște biscuiți crănțănicioși delicioși, sănătoși, la fel de periculoși în a da dependență, așa cum am putut băga de seamă după ce am gustat câțiva și nu mă mai puteam opri din ronțăit. Doar pot să-mi imaginez ce bine ar merge cu o bere rece :P.

Poftă bună!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so

Citiți mai multe

Kitchening

Faceți căutări pe acest blog