Treceți la conținutul principal

Budincă de pâine



     Dacă tot au rămas ceva resturi de brioșe, m-am gândit să le transform, nu de alta, dar îmi era milă de ele să le văd stând singurele și să vă spun cinstit, parcă nici nu mai sunt la fel ca atunci când sunt proaspete, așa că o schimbare părea potrivită. Și mi-am adus aminte de budinca de pâine pe care de mult timp vroiam să o încerc. Și stăteam eu așa și mă gândeam de unde vine budinca asta de pâine și am văzut că își are originile în timpurile străvechi, când oamenii, din rațiuni obiective, și anume pentru a nu risipi mâncarea rămasă, o transformau, adăugând una, alta. 

     Citind diverse rețete de budincă de pâine (bread pudding), mi-am dat seama că m-am întâlnit cu așa ceva în Egipt, Umm Ali îi spunea, un amestec de pâine dulce cu stafie, migdale, sos de lapte și ouă, condimente felurite, care se servea atât rece, cât și fierbinte. Dar nu numai englezii și egiptenii se pot lăuda cu așa ceva, o mai au în bucătăria lor și indienii si americanii (în partea de sud a Statelor Unite mai ales), mexicanii, argentinienii, belgienii și francezii (găsiți o mică istorie a budincii de pâine aici). 

   Considerată mâncare de alinare (în capul meu asta înseamnă ceva dulce și bun de savurat în zile urâte, ca cele pe care le avem acum pe la noi), mi-am spus că merită o încercare, să văd dacă într-adevăr mă poate face să mă simt mai bine ceva, până apare soarele. Ei da, dulceața asta de budincă, pe care am savurat-o ușor călduță, m-a făcut să zâmbesc azi, așa că, dacă aveți o zi grea, merită o încercare :).

Ingrediente

  • 500g brioșe (sau orice pâine mai dulce, veche de cel puțin o zi sau resturi de cozonac, chec, uscate puțin) tăiate cuburi medii
  • 1/2 cană stafide aurii mici
  • 300ml lapte
  • 2 ouă
  • 1 lingură miere
  • 1 lingură extract de vanilie
Glazura
  • 2 linguri cu ciocolată albă topită pe bain-marie
     Am pus cuburile din brioșe într-un vas de cuptor, am presărat stafidele, am amestecat restul de ingrediente și am turnat compoziția peste pâinici și stafide. Le-am lăsat cam 5 minute și le-am mai întors, să pătrundă amestecul lichid peste tot și să se îmbibe bine bucățile de brioșe, apoi am pus o folie de aluminiu deasupra vasului și l-am dat la cuptorul preîncălzit la 180 de grade C pentru 40-45 de minute. Ultimele 5 minute l-am lăsat fără folie în cuptor.

      Am scos vasul, am turnat peste ciocolata albă topită și am lăsat pufoșenia asta frumos mirositoare să se răcorească puțin înainte de a-mi tăia o felie generoasă! Și da, ziua mea a devenit puțin mai frumoasa! ;)

Poftă bună!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so