Treceți la conținutul principal

Tartă cu ciocolată și căpșune


     „Pentru că ciocolata înțelege, nu pune întrebări ridicole” - asta îmi vine mereu în minte când mă gândesc la ciocolată , nu mă întrebați de ce :)). Este cea mai simplă tartă pe care o fac, trebuie să așteptăm un ceas, două până se întărește crema la frigider, dar merită așteptarea. Vă mai spuneam eu la un moment dat, combinația de ciocolată, neagră, cu precădere, cu fructele în general și fructele de pădure în special este, pentru mine, mereu câștigătoare. Nu știu ce e cu atracția asta, dar nici nu mă chinui prea tare să mă gândesc, cel mai bine e să o iau ca atare și să mă bucur de ea oricând am prilejul. Așa am făcut și cu ocazia sărbătorilor de Paște, căci oricât de buni ar fi cozonacii și pasca, parcă nu e meniul dulce complet fără ceva cu ciocolată. Și mă bucur că am ales tarta asta, pentru că a fost de departe vedeta dulciurilor :).

   Aluat crustă
  • 140g făină
  • 115g unt rece tăiat bucăți mici
  • 1 ou
  • 1/8 linguriță sare
  • 2 linguri cacao
  • 1 lingură rom
  • 1 lingură extract de cafea
     Eu le-am amestecat cu un blender de patiserie manual, dacă aveți și preferați, puteți folosi robotul sau mâna (frecați bucățile de unt cu făina, astfel încât să obțineți un amestec care seamănă cu pesmetul, apoi adăugați restul ingredientelor). Am adunat aluatul într-o bilă, l-am înfășurat în folie alimentară și l-am dat cam jumătate de oră la frigider. Apoi l-am scos și l-am întins în formă dreptunghiulară (l-am întins între 2 folii alimentare, să nu mi se prindă și să-l pot manevra mai ușor), apoi l-am pus în forma de tartă. Ca de fiecare dată, nu am intrat în panică atunci când mi s-a mai rupt aluatul, pentru că l-am reparat rapid lipind bucățile de aluat prin presarea lui. Am citi într-o carte că la acest aluat de tartă merge dat aluatul pe răzătoarea mare direct în formă și apoi presat cu degetele astfel încât să se lipească. Merge de încercat :). Am înțepat aluatul cu furculița, am acoperit tava cu folie alimentară și am dat-o cam 10 minute la congelator. Apoi am copt-o în cuptorul preîncălzit la 180 de grade C cam jumătate de oră. Treaba cu înțepatul fucționează să nu se umfle aluatul la copt, dacă nu aveți încredere, puneți hârtie pergament peste aluatul din tavă și peste ea bile ceramice speciale pentru copt sau boabe de orez sau de fasole și coaceți așa. După ce am scos tava din cuptor, am lăsat să se răcească crusta înainte de a turna crema.

   Cremă
  • 200ml smântână dulce de frișcă
  • 200g ciocolată neagră (74% cacao)
  • 1-2 linguri zafăr brun fin
  • 1 lingură brandy
  • 1 lingură rom alb
     Am pus smântâna într-o cratiță, pe foc mic, cu zahărul și le-am lăsat cât să ajungă aproape de punctul de fierbere. Am adăugat ciocolata tăiată în bucăți, am acoperit cratița și am lăsat-o cam 3 minute, apoi am amestecat totul bine, bine, am adăugat și brandy-ul și romul și le-am încorporat. Am lăsat să se răcorească puțin crema, apoi am turnat-o încet peste crustă. N-am folosit-o pe toată, doar cam trei sferturi, din restul am făcut trufe :P, dar asta e o altă poveste.

     Am dat apoi tarta la rece și am decorat-o exact înainte de a o prezenta și mânca, evident. :)

   Decor
  • căpșune tăiate în felii
  • frunze de metă proaspătă
  • ciocolată albă (opțional)
     Am aranjat căpșunele peste tarta răcită, am presărat frunzele mici de mentă și peste am picurat și puțină ciocolată albă topită pe baie de apă. Dacă nu aveți ciocolată albă nu este nici o problemă, puteți să pudrați tarta cu puțin zahăr pudră, puteți pune ciocolată neagră topită sau o puteți lăsa așa, doar cu căpșunele și menta. 

     E desertul meu de vis, are ciocolată într-un strat mai mult decât generos, căpșunele se asortează de minune, fie că o faceți pentru o ocazie specială, fie că o faceți de poftă la sfârșit de săptămână sau când aveți timp, merge de minune și cu siguranță va fi apreciată. A mea a fost! ;)

Poftă bună!




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so