Treceți la conținutul principal

Sangria cu fructe roșii



     Stăteam eu așa și mă gândeam ce băuturi alcoolice prefer. Nu sunt o băutoare nici măcar moderată, dar atunci când beau ceva, prefer să fie un vin bun, dacă-i alb să fie sec sau demisec, dacă-i roșu, demisec sau demidulce. Și dintr-un motiv pe care nu-l pot explica, îmi place vinul roșu cu aromă fructată și poate de aceea mi-a plăcut mult și sangria, pe care n-am băut-o la mama ei, în Spania sau Portugalia, ci doar pe plaiurile natale, dar mi-a stârnit curiozitatea. Și m-am documentat eu bine, bine și m-am gândit că dacă tot am fructe la îndemână și o sticlă de vin ce zăcea cu slabe speranțe de a fi băută în viitorul apropiat ca atare, m-am hotărât să încerc să văd ce-mi iese. Rău nu avea ce să fie, așa că am adunat toate cele de trebuință, le-am amestecat și mi-a ieșit o licoare parfumată, numai bună de savurat într-o zi călduroasă cu prietenii.

   Ingrediente
  • 3 căni vin roșu demidulce (eu am avut un Merlot de la Recaș și puțină Fetească Neagră de la Beciul Domnesc)
  • 1/4 cană brandy
  • 2 linguri sirop de mentă (sau miere, zahăr)
  • sucul de la o limetă
  • 1 cană căpșune curățate și tăiate felii
  • 1 cană cireșe curățate și tăiate felii
  • 1/4 cană Sprite (sau apă minerală)
     Le-am amestecat bine pe toate într-o carafă, mai puțin Sprite-ul, pe care am dat-o la frigider de pe o zi pe alta, sa scoată alcoolul toată dulceața și aroma fructelor. La servire am pus fructe în pahare, am pus licoarea magică și un stop de Sprite, să o învioreze nițel. 

     Nu știu despre voi, dar eu mă duc să mai lâncezesc puțin cu un pahar din licoarea asta, că-i cam cald și mi-e cam lene de orice :P.

     Să o savurați cu plăcere!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so