Treceți la conținutul principal

Înghețată de banane, cu unt de arahide, fulgi de cacao și alune pralinate




     Nu numai că arată demențial, însă înghețata asta e un deliciu și nu greu, ci fenomenal de greu mi-a fost să n-o termin pe toată. Nu de alta, dar a fost ziua surorii mele (La multi ani! sorela mea!) și m-am gândit că pe lângă tortulețul pe care i l-am făcut cu dedicație specială, înghețata asta ar merge perfect ca desert, luând în considerare temperatura ridicată de afară. Am făcut așadar o cantitate suficientă să-i duc și ei și să-mi rămână și mie, căci înghețata e slăbiciunea mea, fie vară, fie iarnă, e comfort food-ul meu, iar varianta asta m-a alinat într-un mare fel.
     Dacă luăm în considerare faptul că se face super repede și nu e musai să avem la îndemână mașină de făcut înghețată (nu, încă nu mi-am luat, că nu am putut merge la bântuit prin magazine din motive mai mult decât obiective), eu sun să dați fuga să vă aprovizionați cu cele trebuincioase și să purcedeți la drum ... adică la bucătărie, să vă apucați de treabă. :P Vă avertizez de pe acum că odată încercată, această înghețată poate provoca o dependență majoră!
     A! Și dacă nu băgați voi singuri de seamă vă atrag eu atenția asupra faptului că pentru această rețetă nu au fost sacrificate produse de origine animală, așa că o puteți încerca și în zilele de post. ;)


   Ingrediente
  • 3-4 banane 
  • 2 linguri pline cu unt de arahide cremos
  • 2 linguri rom alb (îl puteți elimina dacă faceți înghețata pentru cei mici)
  • 1 lingură extract de vanilie
  • 1/4 cană fulgi de cacao neîndulciți (pentru varianta mai caloricioasă încercați bucățele de ciocolată  neagră tocate mărunt)
  • 1-2 linguri miere/îndulcitor
  • 3/4 cană alune (arahide) pralinate mărunțite în robot + 1/4 cană pentru ornat

      Bananele le-am tăiat și le-am dat la congelator câteva ore, până au înghețat. Apoi le-am pus în blender cu restul ingredientelor, mai puțin alunele pralinate și le-am amestecat bine, bine, până am obținut o compoziție cremoasă. Am adăugat și alunele pralinate și le-am încorporat cu o spatulă, apoi am pus toată compoziția într-o casoletă cu capac etanș, pe care am dat-o la congelator până compoziția a devenit fermă. 



  Alune pralinate
  • 1 cană zahăr (eu am folosit zahăr brut SanoVita)
  • 1/4 cană apă
  • 1/2 cană alune (arahide) crude decojite 
  • 1/4 linguriță sare de mare
     Am fost mereu puțin speriată de siropul de zahăr. De ce? Pentru că îmi era teamă să nu se ardă, să nu sară pe mine, să nu iasă ce trebuie, diverse motive. Dar mi-am luat inima-n dinți și am experimentat la scară mai mică, la început, apoi am mai prins curaj și acum m-am încumetat să fac și alunele astea pralinate, dar recunosc faptul că am avut și ajutor. Mi-am luat termometru special pentru siropuri și zahăr ars de la KitchenShop și l-am folosit. Am atașat termometrul pe marginea unei craticioare cu fundul mai gros, în care am pus zahărul și apa și am lăsat amestecul la foc mic până termometrul a indicat 152 grade C (pe termometru indică „hard crack” - e deștept rău, zău! :)) ). Nu am amestecat cu nimic, doar am mai învârtit din cratiță să văd dacă s-a topit tot zahărul și am mai udat pereții cratiței cu o pensulă înmuiată în apă, să nu se prindă zahărul și să se ardă. Dacă nu aveți termometru, ce puteți face pentru a verifica dacă siropul de zahăr este bun pentru praline este să luați cu vârful unei lingurițe din compoziție și să puneți puțin din compoziție într-un pahar cu apă rece. Dacă aveți o compoziție tare, atunci e bună, dacă nu, mai lăsați siropul puțin pe foc. Am dat cratița la o parte, am scos termometrul și am amestecat cu grijă, dar repejor, alunele, apoi am turnat cu ajutorul unei spatule amestecul într-o tavă unsă cu puțin ulei și am nivelat-o, asă fie în start mai subțire și am presărat sarea. Treaba asta am făcut-o super rapid pentru că siropul de zahăr se întărește tare repede. Am lasat să se așeze și să se răcorească puțin, apoi am dat tava la frigider pentru 10-15 minute, să se răcească complet. Dacă nu vă grăbiți, o puteți lăsa la temperatura camerei, dar eu nu avem prea mult timp la dispoziție. Când am scos-o din frigider era fermă, așa că am spart-o în bucăți mai mici și am mărunțit-o în robot, dar nu foarte mărunt, căci mie îmi plac tare mult bucățelele crănțănicioase.


 
     Când am vrut să mănânc, am scos înghețata din congelator și am lăsat-o cam 10 minute să se mai înmoaie, apoi am pus cu lingura de înghețată 3 cupe într-un cornet (le-am găsit la MegaImage, au și forme mai mici și au și coșulețe, tot din napolitană, special pentru înghețată), am mai presărat câteva alune pralinate mărunțite și nu vă pot povesti cam cum am atacat-o, devorat-o, savurat-o ... rapid și cu efect maxim de plăcere! Căci așa îi șade bine înghețatei să fie tratată :D.

     E cremoasă, aromată, cu puțin cranț, delicioasă pentru cei mici și cei mari, pe o vreme călduroasă ca asta - cred că mă repet, dar știți și voi că am dreptate - este desertul perfect! Pentru mine, una, așa e!

Poftă bună!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

File de somn la tigaie în unt și lămâie

     Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că  mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Gogoși cu maia la cuptor

     Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

     Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :)       Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot.       Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so