Bezele cu fistic lichior de zmeură și cremă de ciocolată albă

A venit decembrie, în sfârșit. Dacă n-ar fi atât de urâtă vremea asta și atât de frig, aș declara decembie una dintre lunile mele favorite, dar, neluând în seamă inconvenientele mai sus menționate, decembrie este una dintre lunile mele sufletește dătătoare de căldură :). Nu e luna în sine, ci sentimentele frumoase aduse, căci eu asociez luna asta cu binecuvântarea adusă nouă odată cu venirea Mântuitorului, cu bunătatea, generozitatea și armonia ce ar trebui să ne călăuzească mereu. Îmi place luna asta pentru că îmi aduce mereu aminte de familie și de bucuria cu care ne pregăteam, de cadourile făcute cu drag și de iubirea pe care o simțeam mereu din partea celor dragi. Încerc mereu să readuc atmosfera asta și în casa mea, chiar dacă nu mai suntem cu toții laolaltă, și să le arăt celor dragi dragostea și prețuirea pe care o am față de ei. De cele mai multe ori o fac prin cadouri dulci, căci la asta mă pricep cel mai bine, spun eu :)). Până acum n-am primit plângeri, așa că o să presupun că mesajul meu a ajuns la destinatari. Și ca să nu mai lungesc povestea prea mult, chiar dacă mai e ceva timp până la zilele de sărbătoare, eu am început pregătirile. Mai testez, mai fac ce se poate de dinainte, să nu mă aglomerez prea tare, dar cum până la Moș Nicolae nu mai e mult, am început deja ostilitățile. Și prima rețetă testată e aceasta, bezele parfumate, crănțănicioase, unite cu o cremă aromată de ciocolată albă.

Ingrediente

Bezele

3 albușuri
150g zahăr super fin
1 vârf cuțit sare
1 lingură lichior de zmeură
50g fistic curățat și tocat

Mai întâi am preîncălzit cuptorul la 100 grade C.

Pe bain-marie am mixat într-un vas curat și degresat albușurile cu sarea, la viteză medie, când au început să se formeze vârfuri care își păstrau forma am mărit viteza mixerului și apoi am început să adaug zahărul, câte o lingură pe rând, până s-a format bezeaua tare. Am luat vasul de pe bain-marie și am adăugat lichiorul de zmeură și fisticul, amestecând cu o lingură mare de inox, de sus în jos, să nu se lase compoziția. Am mai lăsat-o câteva minute să se mai răcorească, apoi am pus-o într-un poș de unică folosință cu un dui cu model în capăt (puteți să vă lipsiți, eu am vrut să am model neapărat :)) ) și am sprițat bezelele în tava tapetată cu hârtie de copt. Am dat tava la cuptor cam 2 ore, apoi am lasat bezelele în cuptor cu ușa întredeschisă până s-au răcit.

Crema

ciocolată albă și smântână lichidă de frișcă în proporție de 2:1 (eu am făcut o cantitate mai mare, cred că este suficientă o tabletă de 100g de ciocolată albă și 50ml smântână), încălzite pe bain-marie, amestecate bine până la emulsifiere, la final am adăugat apă de flori de portocal, cam o lingură.

Am lăsat crema să se răcească complet, ea se și întârește (însă nu trebuie să o lăsați să fie super tare, dacă se întâmplă asta o mai puteți înmuia punând-o la loc peste vasul de bain-marie) și apoi am unit bezelele 2 câte 2, pe cele pe care le-am făcut în alte forme doar le-am înmuiat la un capăt sau le-am glazurat cu crema. Le-am pus pe platou și am presărat puțin zahăr pudră peste și feliuțe de fistic.

Arată frumos și sunt parfumate, le puteți face și în alte combinații de arome și cu siguranță toată lumea se va bucura de ele. Și sunt destul de rapid de făcut și mă gândesc că astfel puteți folosi cu succes albușurile rămase de la aluatul de cozonac sau maioneza făcute acum, de sărbători. :)

Poftă bună!

Gogoși cu maia la cuptor

Când mă gândesc la gogoși, invariabil îmi aduc aminte de gogoșile făcute de mamaia mea, întotdeauna într-o cantitate impresionantă (vreo 2 ligheane mari, în care făcea toamna și gemul de prune), ninse cu zahăr pudră, simple sau umplute cu dulceață sau creme felurite, una mai delicioasă decât cealaltă. Nu m-am încumetat să fac până acum gogoși nu din neștiință sau lene, ci doar pentru că acum, deși pofta mă mai încolțește, nu mă încântă ideea de baie de ulei, deși n-ar fi așa o tragedie dacă m-aș rezuma și eu ca omul la 1-2 bucăți (mda, s-o credă mutu' că aș putea să mă mai opresc :)) ). Și apoi nici drojdie n-am mai folosit de multă vreme (cred că se face mai bine de un an), așa că am tot amânat momentul, am găsit substitute ( gogoșelele astea chiar au fost gustoase și rapid de preparat) și tot n-am făcut (de cumpărat nici măcar nu m-am gândit, căci sunt tare mofturoasă la chestiile provenite din bucătăriile stradale). Dar într-un final mi-am luat inima în dinți și am făc

Citiți mai multe

File de somn la tigaie în unt și lămâie

Nu țin minte să fi luat și gătit vreodată somn, sinceră să fiu. Mama ne făcea când eram mici, pane, și dispărea ca prin minune. De când cu toate felurile de pește apărute pe piață, eu una mă simt uneori debusolată, așa că mă uit după chestii simple, care nu necesită mare filosofie când vine vorba de pregătit, să fie proaspăt și cu puține oase. De aceea, poate, prefer somonul sau păstrăvul, sunt pești cu o carne gustoasă, nu au oase mici și cele pe care le au se scot ușor, se fac repede. Și recunosc faptul că nu m-am documentat din cale afară în ceea ce privește pregătirea altor feluri de pește, așa că am rămas fidelă față de cele anterior menționate (nu am luat în discuție conservele de pește și nici fileul de pește afumat, ele sunt altă mâncare de pește). Așa că ieri, plimbându-mă prin piață, am trecut și pe la pescărie să întreb de pește pentru Crăciun (da, așa sunt eu mai ciudată și m-am hotărât să fac ceva cu pește, că altă carne nu mănânc). Și mi-a atras atenția fi

Citiți mai multe

Somon la tigaie cu broccoli si sparanghel

Pentru că de cele mai multe ori lucrurile simple sunt și cele mai gustoase, când vine vorba de pește, eu una prefer să îl fac cât mai simplu, dar nu refuz și o rețetă ceva mai elaborată din când în când. :) Și pentru că somonul e un pește mult prea gustos și bogat, prefer să îl fac simplu. Iau în general file de somon cu tot cu piele, îl curăț și îl verific să nu mai aibă oase și îl usuc bine cu prosoape de bucătărie. Apoi îl sărez și-l piperez pe ambele părți și îl pun în tigaia bine de tot încinsă, în care am turnat și puțin ulei de măsline, pe partea cu pielea. În funcție de grosimea file-ului îl țin între 5 și 7 minute pe o parte, apoi îl întorc pe partea cealaltă și îl țin cu 1-2 minute mai puțin (4-6 minute). La final îl întorc din nou pe partea cu pielea și storc peste el suc de lămâie și-l mai las 1 minute. Și asta e tot. Așa am făcut și astăzi la prânz, iar lângă am avut o garnitură delicioasă, de un verde care s-a asortat de minune cu rozul so

Citiți mai multe

Kitchening

Faceți căutări pe acest blog