Kitchening

     Mereu m-am întrebat în sinea mea, cum niște ronțănele aparent nevinovate pot crea așa o dependență. „Hai că iau unul așa, de gustare, să nu înceapă stomacul să se nevrozeze până la masa principală.” „Să luăm niște sărățele cu bere pentru meci.” „Mergem la iarbă verde/drumeție/plimbare aiurea, hai să luăm ceva de ronțăit.” Eh? Sună cunoscut? Recunosc, toate „crănțănelele”, fie ele sărățele, chipsuri, semințe, nuci, dau dependență, odată ce ai apucat „să guști” din ele. Eu am renunțat la toate astea de multă vreme, dar recunosc faptul că din când în când mi se mai face poftă de ceva de crănțănit, însă în afară de diverse tipuri de nuci crude, altceva la îndemână nu am în casă și nici nu cumpăr, pentru că cele de la magazin nu îmi mai fac cu ochiul după ce citesc lista cu ingrediente.       Așa că am căutat un substitut mai sănătos, făcut în casă, cu ce aveam la îndemână. Ieri s-a întâmplat să dau peste niște făină de hrișcă, ce stătea degeaba de la ultima folosire, cân

     A venit de ceva timp primăvara, iar cupcake-urile astea le-am făcut de 8 martie, însă recunosc,  n-am avut vreme să scriu rețeta, apoi am făcut alte cele, am mai avut și niște peripeții neprevăzute și deloc dorite, așa că profit de moment, că tot trebuie să stau cuminte și să nu mă zbucium câteva zile și împărtășesc cu voi buătățile astea.    Ingrediente cupcakes 125g unt moale 125g zahăr brut 125g făină 3 ouă medii 1 vârf cuțit sare 1 linguriță praf de copt semințele de la 1 baton de vanilie 1 lingură extract de vanilie 2 linguri lapte      Am amestecat făina cu sarea și praful de copt. Am mixat untul cu zahărul până am obținut o compoziție pufoasă, cam 3 minute, am adăugat, pe rând, ouăle, mixând până la omogenizare. Apoi am pus semințele de vanilie, extractul de vanilie, apoi alternativ, în 2 tranșe, câte o lingură cu lapte și amestecul de făină, până ce s-au combinat toate și am obținut un amestec omogen. Am pregătit tava de brioșe/muffins/cupca

     A venit din nou ziua aceea din an în care, oricât de bine m-aș simți pentru că cei dragi - prieteni, cunoștințe - sunt alături de mine la modul declarativ, am o strângere de inimă pentru că a mai trecut un an. Dar e o zi ce merită cu prisosință sărbătorită cu un tort festiv, menit să ridice moralul și să bucure privirile și papilele gustative ale celor ce se înfruptă din el. Și în fiecare an mă străduiesc să fac ceva diferit, deosebit și bineînțeles, luând mereu în considerare preferințele personale, neapărat trebuie să fie cu muuultă ciocolată. :)) Așa că anul acesta m-am oprit la o combinație de ciocolată, albă și neagră, pe un blat de biscuiți de cacao cu ciocolată, o variantă „la rece”, oarecum, pentru că nu implică deloc folosirea cuptorului. Eu l-am făcut cu o seară înainte, pentru a avea suficient timp să stea la frigider și să se întărească, deși cred că 3-4 ore la rece e suficient. Decorul l-am făcut a doua zi, însă în sine procesul tehnologic e unul extrem de simplu

     Îmi place atunci când mă trezesc să fac ceva bun și să mă pot bucura în liniște de un mic dejun savuros. Dar ceva ce poate fi făcut repede, cam în jumătate de oră, pentru că nu vreau să mi se facă și mai foame decât îmi e în mod normal când mă trezesc. Și biscuiții ăștia sunt perfecți pentru o asemenea operațiune, pentru că pot pregăti seara aluatul, iar dimineața îi coc. Așa că în timp ce se face cafeaua dau drumul la cuptor și îl las cam 15-20 minute să se încălzească, apoi bag biscuiții la cuptor. Și cât mă mai fâțâi prin casă punându-i lui Țiți de mâncare, aranjând  una, alta, mai iau o gură de apă, iar în jumătate de oră biscuiții mei sunt copți și gata să fie devorați. Exact așa am făcut ieri dimineață și m-am gândit că ar merge să îmbogățesc gustul biscuiților mei cu puțină brânză cu mucegai albastru pe care o mai aveam în frigider.       Din motive subiective (și anume pentru că tocmai o hrănisem cu o zi înainte) am folosit maia, dacă nu aveți, vă puteți ghida după

     Îmi place primăvara pentru că aduce soarele și totul începe să prindă culoare, iar piețele sunt pline de verdețuri ce promit să se transforme în delicii pline de sănătate și vitalitate. Și poate pentru că îmi place la nebunie usturoiul, întotdeauna mă bucur de leurda apărută, pe care în general o folosesc la salate, dar și în combinație cu cartofii noi, rumeniți la cuptor. N-am folosit leurda niciodată până acum gătită, dar pentru plăcintele astea am sotat-o ușor în ulei de măsline și pot să spun că au ieșit niște plăcinte pe cinste. Cum nu luasem foarte multă leurdă și aveam aluat la îndemână, am sacrificat și o pungă cu spanac (baby spinach) și am combinat-o cu niște mozarella pentru umplutura celorlalte plăcinte. Mi-au ieșit 3 plăcinte cu leurdă, 3 cu spanac și mozarella    Aluat 1/2 cană maia 100% hidratare 1/2 cană apă călduță 1 cană și 1/2 făină neagră 1 linguriță rasă sare 1/8 linguriță piper negru măcinat 2 linguri ulei de măsline    Umplutura cu leurdă

     Dacă tot au rămas ceva resturi de brioșe , m-am gândit să le transform, nu de alta, dar îmi era milă de ele să le văd stând singurele și să vă spun cinstit, parcă nici nu mai sunt la fel ca atunci când sunt proaspete, așa că o schimbare părea potrivită. Și mi-am adus aminte de budinca de pâine pe care de mult timp vroiam să o încerc. Și stăteam eu așa și mă gândeam de unde vine budinca asta de pâine și am văzut că își are originile în timpurile străvechi, când oamenii, din rațiuni obiective, și anume pentru a nu risipi mâncarea rămasă, o transformau, adăugând una, alta.       Citind diverse rețete de budincă de pâine (bread pudding), mi-am dat seama că m-am întâlnit cu așa ceva în Egipt, Umm Ali îi spunea, un amestec de pâine dulce cu stafie, migdale, sos de lapte și ouă, condimente felurite, care se servea atât rece, cât și fierbinte. Dar nu numai englezii și egiptenii se pot lăuda cu așa ceva, o mai au în bucătăria lor și indienii si americanii (în partea de sud a St