Treceți la conținutul principal

Focaccia cu măsline, anşoa, roşii, sumac şi oregano (cu maia)

   

   Nu mai e nevoie să vă povestesc despre pasiunea mea pentru pâinea cu maia. De doi ani, de când îmi cresc maiaua, rare au fost ocaziile când am mai căzut în păcat şi am mâncat altfel de pâine. Pasiunea s-a extins într-atât, încât am început să folosesc maiaua şi în alte reţete, cu un rezultat minunat, de cele mai multe ori, căci nu vă mint, am mai avut parte şi de ceva dezamăgiri, dar asta este ... din greşeli învăţăm, nu? Şi mi s-a pus mie aşa pata acum o săptămână şi am făcut o focaccia. Bună rău, dar mi-am scris procentele pe o foaie care a intrat în pământ, nu alta, aşa că ieri, când mai avea puţin prefermentul meu până să ajungă în maxim, ia reţeta de unde nu-i. Pfeeeeew! M-am enervat eu cu o enervare mare şi am luat calculatorul să născocesc altă reţetă. Ştiu că în focaccia se mai pune zahăr şi ulei, însă eu am păstrat reţeta de aluat fără adaosuri, ulei am pus doar în tavă şi pe deasupra, căci asta e minunea la focaccia şi ceea ce îmi place mie nespus, şi anume crusta delicios de crocantă, bine, asta pe lângă topping-urile de mare angajament. Şi am purces la meşterit focaccia mea. 
     După cum ştiţi, aluatul cu maia cere mai mult timp, iar cum temperatura de afară nu ajută nici ea, a cam trebuit să fac totul la rece. Am pus apă cu gheaţă, am făcut SF-urile tot de la frigider, însă înainte de a pune aluatul în tavă şi de a-l da la cuptor, l-am lăsat pe blat jumătate de oră (dacă era mai răcoare îl lăsam şi mai mult, însă astăzi a fost îngrozitor de cald la mine în bucătărie, pentru că am mai avut o tură de copt înainte). 
     Săptămâna trecută am făcut reţeta cu anşoa în ulei, din aceea foarte sărată; însă de data asta am preferat conserva de anşoa în ulei cu lămâie şi chilli luată de la Lidl, când a fost săptămâna grecească, pentru că nu e uscată, deci mai puţin sărată. Nici roşii uscate nu am pus ca data trecută, am preferat să mozolesc o roşie proaspătă, dulce şi delicioasă, de la Legume de ţară, pe deasupra, când am scos-o din cuptor. Una peste alta, a ieşit o focaccia delicioasă. 
     Ce aş schimba? Probabil aş folosi o altă tavă, una mai mică şi cu pereţii mai înalţi, pentru că asta a mea de la cuptor nu e tocmai potrivită şi se mai şi prinde de ea pe alocuri, ceea ce e cam urât din partea ei, că m-a văduvit de o bucată de crusta. :D 
    A! N-am folosit tot aluatul pentru focaccia, am mai păstrat o bucată şi am făcut din ea pâinici mici, cu coaja rumenă şi crocantă. O să vă spun şi cât am mai ţinut aluatul la rece pentru ele, dar toate la rândul lor. Aşadar, am folosit următoarele ingrediente şi am făcut următoarele operaţiuni:

Ingrediente aluat

  • 250g maia 100% hidratare (făină albă) în maxim (am hrănit maiaua în ratie 1:1:1 şi a ajuns în maxim după aproape 4 ore; menţionez că am folosit şi la preferment apă foarte rece, iar temperatura a fost în jur de 25-26 de grade C în bucătărie)
  • 780g apă rece cu gheaţă + 20g la amestecat sarea
  • 1000g făină din care: 600g făină albă strong Doves Farm, 200g făină de grâu dur (eu am luat-o de pe Păstăi de vanilie), 100g făină de secară (Doves Farm), 100g făină integrală (de la DM)
  • 20g sare roz de Himalaya
     Etapa asta am făcut-o în timp ce prefermentul creştea, cam când abia mai avea puţin până la dublare. 
     Am amestecat apa cu făinurile, am acoperit vasul în care le-am amestecat şi l-am dat la frigider pentru aproximativ două ore, până a fost crescut prefermentul (maiaua hranita proaspăt). Am amestecat maiaua cu restul de apă şi am adăugat amesecul acesta peste cel de la frigider. Daca aveti un robot sau un malaxor, reuşiţi să omogenizaţi mai repede aluatul, altfel trebuie să aveţi răbdare, amestecând toate ingredientele bine, bine. Între timp, cât am omogenizat aluatul acesta, am adăugat şi sarea, apoi am făcut împăturiri direct în vas până aluatul a început să se dezlipească de pe mână. Am acoperit vasul, l-am dat la frigider şi apoi am făcut 2 SF-uri la interval de 50 de minute, prin împăturiri direct în vas. Apoi am lăsat vasul la frigider până a doua zi, cam 12 ore. Am scos vasul, l-am lăsat jumătate de oră la temperatura camerei, apoi am luat din el cam trei sferturi şi l-am pus în tava unsă din belşug cu ulei de măsline (cred că am pus 3-4 linguri). L-am aplatizat cu mâna până l-am întins pe toată suprafaţa tăvii şi am pus pe deasupra toppingul.

Topping
  • 1 conservă anşoa în ulei cu lămâie şi chilli
  • 30 măsline fără sâmburi
  • 1 linguriţă sumac
  • 1 linguriţă oregano uscat măcinat
  • piper proaspăt măcinat
  • 1 roşie coaptă tăiată în jumătate
     Cu degetele am înfipt bine anşoa mărunţită şi măslinele în aluat, am presărat sumacul, oregano şi piperul, am turnat uleiul din conservă peste şi încă o lingură cu ulei de măsline şi am dat tava la cuptorul preîncălzit la 250 de grade C, cu abur, pentru 15 minute, apoi fără abur, la 230 de grade C pentru încă 25-30 de minute.

     Am scos tava din cuptor şi am mozolit cu jumătăţile de roşie toată suprafaţa. Am mai lăsat-o în tavă să se răcorească puţin, apoi am tăiat-o. Minunăţie în farfurie! Eu am mâncat două felii pe nerăsuflate, că prea bine mirosea şi arăta. E periculos de gustoasă, zău aşa! 




     Pentru pâinici, aluatul rămas de la focaccia l-am băgat la loc în frigi pentru încă vreo 2-3 ore, apoi l-am scos, l-am răsturnat pe blatul bine înfăinat, am presărat făină şi pe deasupra, căci era destul de umed, l-am tăiat şi l-am pus pe un ştergar bine înfăinat, ştergarul fiind la rândul lui aşezat pe o tavă. Am pus pâinicile toate, le-am pudrat bine, bine cu făină, le-am acoperit şi am dat tava la frigider încă vreo 3 ore, apoi le-am scos şi le-am copt pe piatră, în cuptorul încins la 250 de grade C, cu abur, pentru 15 minute, fără abur, la 210 de grade C încă vreo 40 de minute, până bătute pe dos sunau a gol. 





   Şi ele au ieşit delicioase, cu coaja rumenă şi crocantă, jumătate din una am sacrificat-o imediat pentru a o înmuia într-o salată de roşii cu castraveţi şi ardei (tot de la Legume de ţară) pe lângă nişte chiftele de dovlecei cu quinoa roşie şi brânză de vaci afumată. Pfew, mi se face poftă din nou, numai gândindu-mă! :)))))))))
     Bune rău toate şi parcă nici nu mai contează sauna în care am stat să le fac! :P



Hai s-aveţi poftă şi să fie răcoare!


Comentarii

  1. vai, cum arataaaaaaaa!!! ma asteptam eu sa fie dificil de rezistat la tine pe blog, dar nici chiar asa :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Sa stii ca e mai greu sa rezisti cand le ai in fata!
      Multumesc mult de apreciere si sper sa ajung la mama strudelului si sa "fur" niste retete bune si de acolo. :)
      Te pup!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Macarons cu vanilie (rețeta Pierre Hermé)

Minunile astea delicate, delicioase și la mare căutare în ultima vreme pot fi cea mai frumoasă experiență a unui bucătărist sau cel mai îngrozitor coșmar. Am experimentat ambele stări, recunosc, și mă pot mândri cu o încăpățânare remarcabilă, având în vedere că după multele dezastre experimentate nu m-am dat bătută și am așteptat momentul fericit în care, datorită unui cuptor potrivit pentru a coace asemenea bunătăți, am reușit să fac minunățiile prezentate cu mare fală astăzi. Am citit multe rețete, de testat am si testat câteva, însă după lupte seculare, m-am hotărât să rămân fidelă rețetei tatălui macaronilor, Pierre Hermé, a cărui carte, Macarons, am primit-o în dar de la o dragă prietenă. Dacă nu sunteți în temă cu merengul italian și nu aveți la îndemână cele necesare, s-ar putea să nu vă încumetați să faceți rețeta asta, dar ar fi păcat, pentru că ies, într-adevăr, niște macaroni deosebit de buni, cu care veți impresiona degustătorii cu siguranță. Eu le-am făcut testarea …

Ciocanele marinate la cuptor

Rumene, crocante, fragede de ți se topesc în gură ... Ce ziceți? Ați încerca? Eu am mâncat :P Și mi-au plăcut mult de tot. Nu știu dacă din cauza faptului că n-am mai mâncat de mult timp pulpe sau chiar sunt așa de bune pe cât mi s-au părut mie. Și pentru că mai trebuie din când în când să fac câte o dedicație, pentru că îi știu pe câțiva dintre voi, cei care urmăriți nebunelile mele culinare, rețeta asta e pentru Dan Marcoci (salutare!) - sper să faci și tu și chiar te rog, spune-mi cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut :)
Aveți nevoie de:
ciocănele de pui - eu am folosit o cutie care avea 7 bucăți1 lingură de miere1 lingură sos de soia1 lingură sos Worchester (eu am folosit din cel de la Fuchs)1/2 linguriță cardamon1/2 linguriță nucșoară2 linguri ulei de arahide 1 praf  de piper     Am spălat bine ciocănelele, le-am uscat cu prosoape de bucătărie și le-am pus într-o pungă cu fermoar. Am turnat peste amestecul de sosuri și condimente și le-am agitat bine, bine, apoi le-am lăsat pe…